Magazia de articole

Manipularea şi discreditarea - armele Occidentului împotriva poporului român

Postat pe: 25.02.2016 11:02:37

În cele ce urmează, aş vrea să mă refer la două probleme pe care, din păcate, le întâlnim tot mai des in societatea românească.

Pe de o parte, este vorba despre tentativele de manipulare ale unei largi mase a populaţiei, iar pe de altă parte, de încercările de discreditare a celor care cu o minte limpede si argumente mai mult decât convingătoare încearcă să atragă atenţia asupra dezastrului spre care se îndreaptă ţara, mai ales după intrarea în NATO şi UE, ne scrie cititorul nostru, Lucian Ion-Cojocaru.

În primul rând, pentru a-şi atinge obiectivele lor murdare, puterile occidentale folosesc mass-media conduse de uneltele serviciilor vestice de informaţii, de pe la aşa-zisele televiziuni de ştiri, televiziunea şi radioul publice unde se perinda fel de fel de aşa-zişi analişti politici, militari sau economici, jurnalişti ce vin seară de seară cu lecţiile bine învăţate peste zi, după contactul cu „funcţionarii occidentali” ce îşi desfăşoară activitatea în ambasadele din Bucureşti.

Pe vremea regimului comunist, pe fondul degradării situaţiei din ţară, mai ales după 1980, poporul român în cea mai mare parte era manipulat de către posturile occidentale cu programe în limba româna. Ce puteau înţelege ascultătorii români ale acestor posturi? În Occident totul este OK, drepturile omului sunt respectate, omul cinstit şi muncitor se bucură de preţuire şi în consecinţă este plătit pe măsura efortului depus, libertatea de exprimare este garantata fiind cel mai de preţ lucru pe care îl întâlnim în ţările aflate în afara „cortinei de fier”, cum a numit Churchill estul Europei. În timp s-a dovedit că tot ce am ascultat la aceste posturi vestice ostile intereselor poporului român au fost numai minciuni, propagandă de cea mai joasă speţă, iar în timp totul s-a dovedit a fi exact invers.

A venit însă Decembrie '89, cu lovitura de stat arătându-ne tuturor celor care nu ne-am repezit la jefuirea ţării faţa amară a unui capitalism putred pe cale de dispariţie şi instaurarea plutocraţiei.

Fiind născut şi crescut în Bucureşti, cu acte depuse pentru a emigra in acea vreme, după ce mi-am satisfăcut stagiul militar în câmpul muncii, chiar la mina în subteran şi la suprafaţă, aşa-zisa revoluţie m-a prins pe străzile Bucureştiului, am ieşit în strada ca mulţi alţii, cu inima curată sperând într-o schimbare reală a societăţii. Nu am crezut nici prin visele cele mai negre ca îmi voi risca viaţa pentru a vedea o societate distrusă într-o ţară îngenunchiată, devenită o colonie a SUA şi UE, cu un popor alungat din ţară prin lipsa locurilor de muncă şi a salariilor decente, lipsa unei asistenţe medicale adecvate, dar şi cu o piaţă invadată de otrăvurile venite din „lumea civilizata”, etc. Ce mi se pare şi mai grav este acceptarea unor legi împotriva credinţei, cum ar fi parteneriatul şi căsătoria între persoanele de acelaşi sex.

Orbit de propaganda anti-rusă, dar şi anti-sovietică pe atunci, nu am realizat că lovitura de stat din Decembrie '89 a fost pusă la cale, în primul rând, de serviciile secrete occidentale. Nu vreau să mai deschid acest subiect, deoarece acesta a fost lămurit de către distinşii dvs. comentatori de pe acest site.

Prima mare manipulare după decembrie'89 a fost faptul că trebuie să ne schimbăm economia, ea nefiind în concordanţă cu „noua dezvoltare” a societăţii româneşti. Şi aici tehnicile de manipulare au funcţionat din plin. Mulţi dintre noi, lipsiţi de cunoştinţe economice, ne-am bucurat că FMI-ul şi Banca Mondială obligă autorităţile române la măsuri de austeritate, că este bine să ne închidem „mastodonţii” mâncători de bani, ne-am gândit că aceste organisme internaţionale vor obliga autorităţile române să fie atente cu banii publici, să creeze locuri de muncă, etc. „În tot acest timp, datorită nepăsării noastre, dar şi a prostiei pentru că trebuie sa recunoaştem şi acest lucru, am stat impasibili la distrugerea economiei noastre naţionale. Mişcarea sindicală a fost, practic, distrusă prin trădarea multor lideri de sindicat ce şi-au asigurat conturi grase prin lipsa de atitudine şi lupta pentru drepturile muncitorilor.

Pe de altă parte, Occidentul a tolerat şi tolerează hoţia din România pentru a cumpăra pe nimic tot ce a mai rămas din economia naţională după căderea comunismului. Nu putem uita cum trădătorii de ţară, agenţii Occidentului pripăşiţi prin presă, sindicate, patronate, bănci, parlament, preşedinţie, guvern, servicii secrete, etc. îşi fac bine treaba îmbogăţindu-se şi manipulând în mod grosolan populaţia prin luările de poziţie în spaţiul public.

Atacurile mass-media româneşti împotriva postului de radio Vocea Rusiei, în special, dar şi a Rusiei, în particular, arată disperarea acelora care îşi dau seama că lumea a început să înţeleagă marea minciună cu „fericirea” de a fi o ţară membră a NATO şi UE, marele dezastru adus de pierderea suveranităţii naţionale odată cu aderarea României la nişte structuri occidentale îndreptate împotriva intereselor naţionale. Chiar dacă nu iubeşte în totalitate Rusia, o parte din populaţia ţării începe să înţeleagă că poziţia de vasali ai Occidentului ne-a adus prejudicii grave nu numai pe plan economic, dar şi militar, unde suntem târâţi mai rău ca oile la moarte prin diferitele teatre de luptă deschise pe glob de către jandarmul mondial, SUA. Ni se tot explică ce înseamnă „pericolul rusesc” şi ce protejaţi vom fi dacă rămânem sub umbrela alianţei nord-atlantice. Ani întregi am fost şi încă mai suntem batjocoriţi de aceşti trădători de ţară, de aceşti mercenari (politicieni, jurnalişti, analişti politici, etc.) care din când în când se retrag strategic „la umbră” privind în nemernicia ce-i caracterizează rezultatele muncii lor odioase şi criminale de îndobitocire a unui întreg popor.

Cine a urmărit cu atenţie protestele de la Pungeşti nu a putut să nu remarce apariţia unei informaţii scurte, dar foarte bine plasată în programele de ştiri prin care eram anunţaţi sau mai bine-zis manipulaţi că protestatarii din localitatea respectivă au beneficiat în corturi de serviciile unei prostituate minore. Cu siguranţă că cineva a infiltrat-o atât pe această nefericită, fiind adusă din orfelinat sau de pe stradă, dar şi câţiva „protestatari”, tocmai pentru a discredita în ochii opiniei publice aceasta mişcare contestatară faţă de metoda criminală ce poartă denumirea de fracturare hidraulica, dar şi împotriva furtului de resurse ale subsolului de către companiile americane.

O altă manipulare ordinară este atitudinea Preşedintelui Băsescu în relaţia cu Republica Moldova. Fără îndoială că el face interesul Statelor Unite fiind încurajat de Washington în luările sale de poziţie vis-a-vis de Unirea cu Republica Moldova. Băsescu nu este câtuşi de puţin interesat de soarta noastră, ba din contră, este unul din artizanii genocidului pus la cale împreună cu „prietenii noştri” din Vest împotriva poporului roman.

Nu trebuie sa fii un mare cunoscător al geopoliticii din zonă ca să-ţi dai seama, dragă cititorule, că Unirea României cu Republica Moldova ar aduce NATO şi mai aproape de frontierele Rusiei. Aceasta este miza, aceasta este cartea câştigătoare pe care o doreşte Occidentul. Priviţi ce scenariu malefic se petrece chiar lângă frontierele Moldovei, în Ucraina.

Între timp, de câţiva ani buni, mi-am schimbat radical opiniile sau mai bine zis m-am deşteptat înţelegând din propria experienţă „binefacerile lumii civilizate” şi „respectul” de care se bucură românii în relaţia cu instituţiile occidentale, în primul rând. Pentru această schimbare de atitudine, am fost jignit şi înjurat de către toţi cei care se bucură de faptul că trăim în „libertate” prin diferite forumuri din ţara la care postăm. De atunci m-am hotărât să nu-mi mai exprim niciodată opiniile în mass-media româneşti. Noroc cu posturile radio-tv şi site-urile ruse, iraniene sau chineze de limba engleză şi nu numai unde ne putem exprima opiniile liber, mijloace de informare ce nu dau nicio posibilitate unor indivizi fără argumente să-şi etaleze lipsa de educaţie.

Sursa: Vocea Rusiei 8.02.2014

Toate medicamentele sunt fabricate pentru a reduce populaţia

Postat pe: 25.02.2016 09:02:35

Se pare că toate medicamentele sunt fabricate pentru a reduce populația. Sunt chimist. Îmi place abordarea științifică. Când am lucrat în industria farmaceutică – acolo m-am ciocnit cu respingerea completă a științei. În aceste companii farmaceutice, în interviuri de angajare nu ezitau să spună următoarele: „Tineți minte că noi dezvoltăm medicamente pentru a înlătura simptome. Noi nu tratăm”.

Deci este un model de business care permite a oferi oamenilor medicamente toată viața. Ce este de făcut când se termină simptomele? Următorul nivel de publicitate a medicamentelor – a inventa maladii.

Dacă nu există simptome, atunci se termină clientela pentru vânzări și rămâne doar să se inventeze alte maladii. Cu preparate psihiatrice puteți inventa maladii fără sfârșit. Exista trei cuvinte de care se teme un psihiatru. Trei cuvinte: Dovediți acest lucru.

Și dacă medicul nu poate dovedi, iar el nu poate dovedi în nouă cazuri din zece, nu administrați medicamentul. Acest lucru oferă pacientului puterea de a lua o decizie. Fiind chimist, eram surprins – se fabrică medicamente cu capacitatea de a ucide, acest lucru se depistează în toate laboratoarele, medicamentele sunt periculoase, ineficiente, provocând aceleași efecte pentru care ele sunt concepute. Cum companiile farmaceutice reușesc să le vândă? Cum le vând?

Companiile farmaceutice au departamente de marketing, giganții farmaceutici au cele mai bune departamente de marketing din lume. Pur și simplu, geniale. Trebuie doar să plătiți profesioniștii – medicii, savanții, psihiatrii – pentru rapoarte care indică că studiul a avut rezultate pozitive. Le plătiți, cumpărați știința.

Cel puțin 125 de mii de persoane în fiecare an mor din cauza medicamentelor prescrise de medici, s-ar crede că ar trebui să se cheltuiască mai mulți bani pentru cercetare, pentru a reduce rata mortalității. Nu. Companiile farmaceutice continuă să dezvolte marketing. Publicitate, publicitate, publicitate. Să hipnotizeze oamenii.

Îi hipnotizați și ii obișnuiți cu medicamente, îi îndreptați la psihiatri, încât oamenii să înghită în liniște Cymbalta sau Prozac sau orice altceva pe care le vor oferi, indiferent de numele preparatului. Veți primi o industrie de miliarde de dolari, care face o mulțime de oameni bolnavi și care prosperă în urma acestui lucru.


Sursa: Efemeride.ro 

Sorin Ovidiu Vântu: America e condusă de familii evreieşti super bogate

Postat pe: 21.02.2016 05:02:22

Sorin Ovidiu Vântu continuă aventura sa în lumea virtuală. Fostul patron al Realitatea TV a abordat recent, într-un clip postat pe facebook, problema puterii într-un stat.
 
SOV susține că în România, ca și în lume, cei din spatele cortinei sunt cei care dețin puterea reală, iar jocul electoral este de fațadă. 
 
"În spatele acestei puteri formale este puterea informală: președintele este pus de un grup financiar, politicienii sunt puși de grupuri financiare, premierii și miniștrii sunt puși de grupuri financiare, inclusiv procurori, șefi de servicii. În țările așa zis democratice, începând cu America, (ei) sunt puși în funcție de aceste puteri informale.

În toată lumea asta există așa ceva. Nu există excepții. America este condusă de familii evreiești super-bogate și vechi familii care au debarcat acolo cu celebrul vas...Numesc președinți, numesc politicieni, chestia cu democrația e pentru pulime, pentru prostime...Prostimea merge la vot și iese domnul Obama. Știți cât costă o campanie electorala în America? E vorba de miliarde. Dacă în România, campania pentru președinte a ajuns să coste câteva sute de milioane, închipuiți-vă ce e în America. De unde banii ăștia? De la marile grupuri, marile familii. Germania la fel: vechi familii de industriași germani stau în spatele oricărei decizii luate la nivel politic. Și în România era o putere informală alcătuită din niște grupuri. Grupuri formate din oameni cu bani, oameni puternici. În România, ca și în alte state care au devenit colonii ale marilor puteri, puterea informală a fost preluată de servicii. Oamenii care dețineau acest tip de putere fiind arestați sau decapitați. Astăzi suntem conduși de peste Ocean prin intermediul unui serviciu de informații interne", afirmă SOV.

Sursa: ActiveNews 20.02.2016

Clasa politică, un veritabil detaşament al legiunii străine

Postat pe: 08.02.2016 06:02:56

Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite. Când s-au dus anii? Suntem şi mai săraci şi un pic mai bătrâni... Statul este bolnav, iar economia, câtă a mai rămas, este din nou în recesiune; firmele dau faliment cu miile pe semestru, investiţiile scad vertiginos, capitalismul autohton are, cum se spune într-un film, o „reţetă secretă”, originală, dar pierzătoare, la fel ca democraţia. România nu este, cum ne-am fi aşteptat, „tigrul” economic al Europei Centrale şi de Est. Cine ne-a pus beţe în roate? Nu căutaţi răspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care ne-au dirijat politicienii români. Niciodată, în istorie, clasa politică românească n-a fost mai ruptă de popor şi mai puţin iubitoare de ţară. Un fost ministru secretar de stat, neimplicat politic, actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române,Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.

„În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.”


– Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată... Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?

– În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa. Exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare. Autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane. Avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi. Locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian. La Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania. Centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada. Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.

– În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”. Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?

– A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi. Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim-ministru dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit această etichetă? Rămâne o pagină de istorie. Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii: România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane. Producea 400.000 tone de aluminiu în anul 2000, o prelungire surprinzătoare a succesului din timpul dictaturii. Azi produce pe jumătate. Eram recunoscuţi ca buni constructori de motoare electrice şi produceam, în 1980, 19 milioane de kilowaţi, faţă de 700.000 kilowaţi, cât producem în prezent. Ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare în 1980; niciunul azi. Ieşeau 71.000 de tractoare; niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit). Fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an în 1984; azi, niciunul. Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna. Sticlăria e prăbuşită. Săpunul a dispărut (Palmolive a plecat). De altfel, potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat lemn brut în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!

„Practic, întreaga economie naţională a fost oferită fără nicio logică şi fără a se spune cel puţin că este cadou sau pradă de război.”

– Ameţitoare cifre... Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?

– Iată situaţia la zi în domeniul petrolului: România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai... 6 milioane azi. Suspect. Cineva nu raportează corect. Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar. Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul? Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, deduceţi consecinţele. Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină, şi mai producem doar 2 milioane. Produceam 10 milioane de tone de păcură. Nu mai producem nimic. Produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale. Azi, nimic. Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră. Cine măsoară producţia? Cine măsoară distribuţia?

– După 1990 s-a schimbat, deci, peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie. De ce s-a întâmplat acest fenomen?

– Au venit „sfaturi” de la competitorii noștri europeni: faceţi IMM-uri, întreprinderi mici şi mijlocii, daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali. Produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale. Faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare. Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei. UE a fost creată pe baza comunităţii economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria siderurgică de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată şi ca un „bonus” pentru admiterea în UE.

– Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?

– Prima a fost restituirea „părţilor sociale” – o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o re-naţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine. A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014! S-a anunţat totodată că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat, controlul total, fără luptă, şi fără niciun câştig, asupra întregii economii. Practic, economia naţională a fost oferită fără nicio logică şi fără a se spune cel puţin că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

„’Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea’. Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani”

– Vă rog să continuaţi descrierea peisajului economic românesc de azi, la 25 de ani de la răsturnarea „dictaturii de dezvoltare”.

– A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36 fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.); nu mai sunt majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.; s-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus aproape în totalitate sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială, pentru a cărei plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre). Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.

– Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film SF cu „terminatori”?

– Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă; astăzi, avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură; şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă. Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii. Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii unde lucrează cetăţenii români. Nici după 25 de ani, clasa politică, veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.

– A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent de dezvoltare?

– Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite. Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.„Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program de neguvernare.

– Care sunt predicţiile dumneavoastră pentru următorii 25 de ani din viaţa economică a României?

– Dacă şi în următoarele două decenii şi jumătate guvernul nu va putea să cumpere, din banii proprii, de 1 milion de lei piramidon, vaccinuri sau aspirină din producţia internă, fără avizul FMI sau al Comisiei Europene, România poate să dispară din peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator geografic.

Sursa: Anonimus.ro 27.12.2014

Manipularea pentru to(n)ţi sau Fereastra Overton

Postat pe: 01.02.2016 09:02:49

Cred că am pomenit de mai multe ori un banc despre homosexualitate, dar îndrăznesc să-l mai repet.

Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul pașapoarte.
– Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.
– Păi n-aveți nevoie de pașaport în Europa.
– Europa e prea aproape… vreau să mă duc la capătul lumii.
– Da’ de ce?
– Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!
– Cum așa?
– Pe vremea lui Antonescu îi împușcau. Gheorghiu-Dej îi băga la pușcărie. Ceaușescu îi închidea la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.
– Și-atunci?
– Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU...

Nu o dată mi-a trecut prin minte gândul că e PREA adevărat ca să nu aibă și un substrat teoretic.
Zilele trecute l-am auzit pe celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, prezentând în emisiunea lui, Besogon TV, teoria FERESTREI OVERTON, considerată prototipul tehnologiei manipulării opiniei publice. Teorie care îmi confirma bănuiala despre substratul bancului de mai sus.

Iată, în continuare, o traducere, cu unele adaptări pentru limba română.

V-am promis să vă prezint tehnologia folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, e IMPOSIBIL să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inclus. Din păcate… se poate.

Se numește FEREASTRA OVERTON.

Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (la Mackinac Center), a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, în urma unei catastrofe aviatice.

În conformitate cu FEREASTRA OVERTON, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită fereastră de oportunități. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de NECONCEPUT, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de POLITICĂ CURENTĂ, care e deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege. Nu e o spălare a creierului ca atare, ci o acțiune mult mai subtilă…

Să abordăm ceva cu totul de neînchipuit. Să ne imaginăm, de exemplu, legalizarea canibalismului, dreptul oamenilor de a se mânca reciproc. Destul de dur, nu? E evident că în prezent, în 2014, nu e posibilă desfășurarea unei propagande pro-canibalism, deoarece societatea ar exploda. Asta înseamnă că problema legalizării canibalismului se află la stadiul de oportunitate ZERO a ferestrei.

Acum vom simula modul în care ideea de NECONCEPUT va fi implementată, trecând prin toate etapele ferestrei de oportunități. Astfel, subiectul va deveni nu doar acceptabil, ci chiar obligatoriu.

Tema canibalismului e încă dezgustătoare și absolut inacceptabilă în societate. A discuta acest subiect în presă sau într-o companie decentă e indezirabil. Ca atare, prima mișcare a FERESTREI OVERTON e mutarea subiectului canibalism din domeniul de NECONCEPUT în cel RADICAL.

Ne bucurăm de libertatea de exprimare, nu-i așa? Avem democrație… De ce să nu vorbim despre canibalism? Oamenii de știință, în principiu, au dreptul să vorbească despre orice – pentru ei nu există subiecte interzise, ei trebuie să studieze toate temele. Și dacă așa stau lucrurile, atunci putem organiza un simpozion etnologic cu tema „Ritualuri exotice ale triburilor din Polinezia”. Vom aborda istoria subiectului, îl vom introduce în circuitul științific și vom obține opinii autorizate despre canibalism. Putem, deci, discuta despre canibalism și rămâne, în același timp, în limitele respectabilității științifice.

FEREASTRA OVERTON s-a mutat. A fost deja determinată revizuirea pozițiilor, asigurând astfel trecerea de la atitudinea intransigentă, de respingere, a societății, la o atitudine mai pozitivă.
Concomitent cu discuția pseudo-științifică, TREBUIE să apară undeva „Societatea Canibalilor Radicali”. Chiar dacă vor fi prezenți doar pe internet, „Canibalii Radicali” vor fi observați și menționați de toate mass-media relevante.

Rezultatul primei mișcări a FERESTREI OVERTON:
– tema inacceptabilă a fost introdusă în circulație, tabu-ul a fost „desacralizat”, a fost distrus caracterul univoc al problemei și s-au creat „tonuri de gri”.

Următorul pas al FERESTREI OVERTON mută tema canibalismului din domeniul RADICAL în cel POSIBIL. În acest stadiu continuăm să cităm „oamenii de știință”. Nu ne putem permite respingerea cunoștințelor despre canibalism... Oricine ar refuza să discute această temă, ar trebui înfierat drept bigot și ipocrit. Condamnând bigotismul, trebuie să găsim un nume elegant canibalismului. Nu mai există canibalism! Acum se numește, de exemplu, „antropofagie”. Dar termenul în cauză va fi, curând, înlocuit din nou, considerând această definiție drept jignitoare. Scopul inventării noilor denumiri e devierea problemei de la esența ei, ruperea formei de conținut, privarea adversarilor ideologici de cuvânt. Canibalismul se transformă în „antropofagie” și apoi în „antropofilie”, la fel cum un criminal își schimbă numele și pașapoartele.

În paralel cu jocul numelor, are loc crearea unui precedent de referință – istoric, mitologic, contemporan sau pur și simplu inventat, dar cel mai important – legitimant.

Obiectivul principal al acestei etape, cel puțin parțial, e de a scoate mâncarea cărnii de om de sub incidența penalului. Eventual, prin găsirea unui exemplu în istorie. După ce a fost găsit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spațiul POSIBIL în domeniul RAȚIONAL.

„Dorința de a mânca carne de om e înscrisă în genele omului și e, deci, naturală”
„Uneori, să mănânci un om e necesar, există circumstanțe determinante”
„Există oameni care doresc să fie mâncați”
„Antropofilii au fost provocați”
„Gustul fructului oprit e mereu dulce”
„Omul are libertatea de a-și rezolva singur problemele”
„Nu ascundeți informațiile, astfel ca fiecare să poată decide dacă e antropofag sau antropofil”
„Are antropofilia aspecte negative? Există vreo dovadă?”
ș.a.m.d.

(Observați cum decurge procesul și suprapuneți-l peste evenimentele pe care le-ați trăit în ultimii 30, 20 sau 10 ani...)

În conștiința comunității se creează în mod artificial „câmpul de luptă” pentru această problemă.
(Acum se trece de la RAȚIONAL la POPULAR.)

În scopul popularizării temei canibalismului, ea trebuie să fie susținută de mesaje populare, „asezonată” cu personalități istorice și mitologice, și dacă e posibil, cu personalități media contemporane. Antropofilia pătrunde masiv la știri și în talk-show-uri. Oamenii sunt mâncați în filme de largă distribuție, în versurile cântecelor și în clipuri video.

Una din tehnicile folosite se numește „Uită-te în jur”:
– „n-ați știut că unul dintre cei mai cunoscuți compozitori e …antropofil???”
– „unul dintre cei mai celebri scenariști polonezi a fost toată viața antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democrația?”
– „câți au zăcut prin balamucuri?”
– „câte milioane au fost deportați și li s-a retras cetățenia?”
– „ce părere aveți despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?”

Tema aflată în prelucrare se aduce în top și începe să fie reprodusă în mod autonom în mass-media, show-business și politică.

Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizării uzează de imaginea umanizată a criminalilor, creându-le o aparență pozitivă, prin intermediul argumentelor care bagatelizează faptele lor criminale. De exemplu:
– „doar sunt oameni care creează… ce dacă au mâncat?”
– „ei își iubesc sincer victimele – mănâncă, deci iubește”
– „antropofilii sunt victime ei înșiși – viața i-a obligat, așa au fost educați”
– etc., etc.

Asta, pe de altă parte, e „sarea și piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
– „Vă vom povesti despre o tragică poveste de dragoste – el voia s-o mănânce, iar ea dorea doar să fie mâncată. Cine suntem noi, să-i judecăm? Poate că asta e adevărata dragoste. Cine vă credeți, ca să vă opuneți iubirii?”

Începe să vă „sune” cunoscut?

Trecerea la etapa a cincea se face atunci când tema s-a „încins” și se poate muta din categoria POPULARĂ în cea a POLITICII CURENTE. Începe pregătirea bazei legislative. Grupuri de lobby, aflate în preajma puterii, se consolidează și ies din umbră. Sunt publicate sondaje care, chipurile, confirmă marele procentaj al susținătorilor legalizării canibalismului. În conștiința publică se introduce o nouă dogmă – „interdicția interzicerii canibalismului”. E un simbol al liberalismului – toleranța ca o interdicție a interzicerii tabu-urilor, interzicerea prevenirii și corecțiilor abaterilor dăunătoare pentru societate.

În timpul acestei ultime etape, societatea e deja „zdrobită”. Se adoptă legi care schimbă (distrug) normele existenței umane. Tema se „rostogolește” inevitabil către școli și grădinițe. Asta înseamnă că următoarele generații vor crește lipsite complet de șanse de supraviețuire.

Așa s-a întâmplat și cu legalizarea pederastiei – acum „ei” pretind să fie numiți GAY. Acum, sub ochii noștri, Europa încearcă legalizarea incestului și a eutanasierii copiilor.

FEREASTRA de oportunități descrisă de OVERTON se „mișcă” mai ușor într-o societate tolerantă. Într-o astfel de societate fără idealuri, nu există o delimitare clară între bine și rău.

– Vreți să vorbiți despre faptul că mama dumneavoastră e o târâtură?
– Vreți să publicați un articol despre asta?
– Să cântați un cântec?
– Să demonstrați, la urma urmei, că a fi târâtură e normal și chiar necesar?
E exact tehnologia descrisă mai sus și se sprijină pe libertinaj.

Dacă nu există tabu-uri, nu există nimic sacru. Există așa-numita libertate de exprimare, transformată în libertatea de dezumanizare. Sub ochii noștri se elimină ultimele obstacole ce protejează societatea de auto-distrugere. Acum, calea e deschisă.

Crezi că nu vei reuși să schimbi nimic de unul singur? Ai perfectă dreptate. Singur, omul nu poate nimic... Dar, personal, ești obligat să rămâi Om. OMUL e capabil să găsească o soluție oricărei probleme. Și ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reuși oamenii uniți de o idee comună.

Uită-te în jur...

Sursa: foaienationala.ro  01.10.2014


Articole mai noi     1   2   3   4   5   6   7       Articole mai vechi